Mulțumesc Părinților

Multumesc Parintilor

,,Mulţumesc” este un cuvânt pe care îl spunem uneori cu prea multă uşurinţă. Alteori, cu foarte mare greutate. Ceea ce contează, însă, şi mai mult este dacă spunem din suflet sau pentru că ne simţim obligaţi.

Prin campania ,,Mulţumesc părinţilor” am vrut să le reamintim tuturor cât de important este să spui mulţumesc celor care ţi-au dat viaţă, care au fost alături de tine în cele mai frumoase dar şi în cele mai grele momente. ,,Mulţumesc părinţilor” a fost provocarea noastră către români ca să-şi deschidă suletele, să-şi amintească ce este important pentru ei şi să spună ,,Multumesc”!

Am lansat şi un concurs cu trei premii: 500 de lei pentru fiecare câştigător, bani care să fie folosiţi pentru a face o surpriză celor dragi.

Am primit zeci de mesaje pe pagina de Facebook a campaniei. Unii dintre cei care ne-au scris ne-au trimis chiar şi fotografii împreună cu părinţii lor, ne-au povestit amintiri emoţionante şi ne-a fost greu să alegem câştigătorii. Am acordat cele trei premii în urma unei trageri la sorţi: Claudia Alexandra Elisabeta, Mogoroase Florentina Gabriela şi Pîslan Andreea.

Iată şi câteva dintre mesajele pe care le-am primit:

,,Voi sunteti parintii mei. Ma uit in fiecare zi in oglinda si va vad: ochii tatalui si barbia lui patrata, buzele sunt tot ale lui, dar parul, nasul, mintea sunt toate ale mamei. Ii seman in port si vorba. Am calmitatea ta, tata si uneori sunt enervant de incapatanata si de introvertita. Am vise si ambitii mari ca mama. Impreuna cucerim lumea, dar tata e cel care zideste castelul vietii mele cu maini mari si palme muncite.

Multumesc, multumesc de un milliard de ori si tot nu e de ajuns! Sa cresti un copil e lucru mare, cere efort neintrerupt si dedicare permanenta, dar cel mai mult cere iubire neconditionata. Multumesc pentru atentia cu care m-ati crescut, fara vanatai, fara haine murdare sau rupte. (…)

Multumesc pentru aerul pe care il respir, pentru ca m-ati invatat sa scriu si acum ma bucur de cea mai frumoasa activitate – lectura, pentru ca mi-ati fost alaturi in zilele lungi pline de teme, pentru noptile lungi alaturi de mine la jobul in ture de 24 ore, pentru ca m-ati prins inainte sa cad, pentru ca stiu sa merg pe bicicleta, pentru ca stiu sa bat un cui si sa insurubez un surub, pentru ca stiu sa iert sis a dau a doua sansa, pentru ca am mila de oameni si iubire de animale, pentru ca stiu sa plantez o samanta care sa creasca o plantuta sub ochii mei, multumesc pentru tot ce nu-mi amintesc acum. Multumesc pentru viata, dragii mei!" – Oana Păuna

,,Dragii mei dragi, 
A trecut ceva vreme de cand v-am scris ultima data. Cred ca eram prin clasa a 9-a...Sa tot fie 30 de ani de atunci. Pe vremea aceea va scriam in fiecare vacanta de vara pentru a va spune ca suntem cuminti, ca ii ascultam pe bunici si...sa ne mai trimiteti bani.
De ce am uitat sa mai scriu scrisori? Pentru ca a aparut telefonul si mai apoi internetul , iar comunicarea este mult mai usoara asa.

Ce mi-a venit tocmai acum sa va scriu? Poate pentru ca simt ca totusi, imbatraniti si timpul trece pe nesimtite. Sau poate ca , parinte fiind si eu, am devenit mai sentimentala si mai sensibila. Ma credeti, nu-i asa? (…)

Inchei scurta mea scrisoare spunandu-va ca va iubesc.
Si pentru asta, MULTUMESC!
Cu drag, fiica voastra , Amalia" – Amalia Sasarman

’’Dragii mei,
Recunosc nu va multumesc prea des.Desi au trecut un car de ani inca imi aduc aminte primul patru si ultimul din scoala gimnaziala.Cu cata blandete si delicatete te-ai purtat tu ,mama, desi erai evident mahnita, insa nu ai spus-o.Incepand de atunci,m-am ambitionat si am incercat din rasputeri sa nu fiu eu cauza mahnirii tale ci oaza ta de liniste.Nu stiu in ce masura am reusit,dar stiu ca iti straluceau ochii de fiecare data cand te duceai la vreo sedinta cu parintii,asta ma multumea.Am crescut,dar tot timpul ai fost neconditionat alaturi de mine.Iti multumesc mama, de cate ori vin acasa intristata ,bucuroasa etc tu esti singura care si-ar da tot numai ca sa-ti vezi copii bine,sanatosi.Am multe amintiri frumoase,sunt atat de multe de spus, o simpla scrisoare ca aceasta nu ar fi incapatoare pentru a-mi exprima gratitudinea si respectul !
Iti multumesc si tie,tatal meu! In ciuda faptului ca nu ai fost mereu alaturi de mine,mereu plecat(asta pentru ca trebuia sa lucrezi pentru a ne asigura un trai decent),mi-ai oferit multe din putinul tau.
Ar trebui sa multumim mai des parintilor,nu doar verbal ci prin simple gesturi,pentru ei conteaza !Ii multumesc bunului Dumnezeu pentru ca va am alaturi de mine! Va multumesc pentru ca mi-ati dat viata !
Va multumesc pentru ca m-ati facut OM mare !’’ – Elena Marinescu