Cu mic, cu mare, de la șef la secretară, lumea obișnuiește să plece în vacanțe în intervalul 15 iulie-30 august și 20 decembrie-3 ianuarie. Un program forțat și de programul școlar al celor mici. Să adăugăm pe listă tradiționalul week-end de 1 mai, uneori prelungit pe 3-4 zile libere (când pică sărbătoarea muncii luni sau joi). Ne mai mirăm atunci de ce vedem eternele reportaje cu șoselele din Valea Prahovei unde se circulă bară la bară ori cu plajele pline ochi și lumea indignată de prețul unui banal suc? Logic, la cerere în creștere avem aglomerație pe măsură și prețuri care reflectă bine fenomenul.
Am putea alege însă și altceva? Sigur, nu e simplu să pleci în vacanță când de la firmă se decretează că toată lumea are 2 săptămâni libere vara și două iarna, între sărbători (multe firme mici fac așa) și nici copilul nu e ușor de scos de la școală în timpul semestrelor. Totuși, există și firme unde angajații au libertatea să-și aleagă liberi perioadele de repaos sau chiar concedii fără plată pentru niște vacanțe mai non-conformiste iar copii au și vacanțe intermediare de câte o săptămână. Iar recompensa este pe măsură, avantajele extra-sezonului fiind certe:
Articol scris de Cristi Dogaru, specialist în jurnalism economic
